ca una din multele zile in care se pune in pat la trei si la sase trezirea.
pentru ca viata e viteza.

s-a trezit la fel de obosita. la fel de stresata de gandul ca are iarasi un examen la care ar fi putut sa invete, si totusi..

deruland....

deruland.

o oboseala ranceda ii scalda privirea...
vede zilnic cum asista pasiv la o alta secventa.
din scriptul ei predestinat

i s-a blocat pe retina o secventa anterioara in care a zambit fara automatism..parca nu a fost doar reflexul de a mima un optimism acut..bolnav

pe principiul ei absurd de a nu strivi cursul firesc, nu s-a impus in niciun mod nici macar cand totul a inceput sa se dematerializeze... in cenusa mov
si daca ar trebui sa materializam caracterele oamenilor am constat cu stupoare ce forme canceroase in metastaza vom descoperi.

ce bine ca sufletele nu sunt la vedere.

electro soc.

mi-ai spus cuvinte in care chiar am crezut.

te regret.

in ultima instanta iti cer timpul inapoi.

in ochii mei nu vezi decat regretul.

faith in humanity lost.

o sa imi caut chipuri noi imi spun..

chipuri de inger cu ochi ca ai lui.

sindromul omului nefericit

azi dimineata se auzea la radio..asta pe la vreo 5 jumate( cand omul de rand , femei cu griji de pe azi pe maine se grabesc la fabrica) cum ca exista un nou sindrom de care toti am fi afectati.
in termeni uzuali i-am spune sindromul omului nefericit

cum cica toti am suferi de un tip de depresie benigna ce nu se raspandeste precum cancerul dar care mocneste incet


si cica asta ar fi cauza pentru care am imbatranit azi cu inca o zi

clandestin

in universul meu clandestin exista o lipsa acuta de valori normale.
cerul e verde . iarba e alba.
timpul e acru.
in calea sortii nu ma interpun.
spune da.
spune nu.
calca stramb pe langa timp si mergi mai departe.

pe sfori din picuri de ploaie ingeri urca la cer.
insetati se domolesc cu lacrimile noastre.
flamanzi de atata bine...nu il cauta in noi.
il cauta pe chipurile picilor din parc.. atat de frumosi in micimea lor.
rodul unui bine sigur si absolut, rodul etern al unei dragoste impartasite candva.

sa nu uitam de cei ce ne iubesc.
te iubesc,mamă.

de azi imi voi scoate ochii din pavaj si ii voi aseza la loc .
de azi nu voi mai iubi nu voi mai uri.
de azi vreau sa uit cum e sa simti...sentimente cu gust de martipan.
le spun adio si gara ma asteapta


vin acasa.
nu am nevoie de asta..eu nu ma mint. nu pe mine

sunt chipul unui ce am fost
sunt umbra unui ce as vrea sa fiu.
sunt ochiul unui ce as vrea sa vad.
sunt mana unui ce as vrea sa simt.
sunt buzele unui ce as vrea sa gust.

sunt parte din bucatica asta rupta de pamant. imbracata intr-o idee.