stop cadru.

Astazi am intalnit un om care mi-a amintit de mine cand ma simteam vie.
L-am intalnit si i-am zambit. Poate din cauza soarelui. Poate din cauza lui, a omului, desigur.

Recent, am tot primit flori. Nu scriu asta din vreun motiv anume, ci pentru ca ma privesc aici pe pervaz in timp ce tastez. Si imi dau seama ca sunt frumoase dar nu imi trezesc vreo emotie anume. Ca a omului ce statea in raza soarelui de ma facea sa ma incrunt incercand sa zambesc corect, avand in cap imaginea de-o vara, lejera zi cu soare si mai restul, niste fleacuri, frumoase, simple, asa cum imi plac oamenii.

Si brusc, mi-am dat seama ca acum este, dar nu este pentru mine.