nu intentionez sa scriu nimic interesant.
m-am trezit la ora asta sa ma uit peste blog, pentru ca mi-am dat seama ca am si uitat aproape de existenta lui.
de fapt nu doar de existenta lui ci de a multor altor lucruri, oameni si trairi.


m-am cam consumat in cotidian, intre cafenele si  aceleasi zile identice, cu un program prestabilit.
m-am cam consumat.pentru persoane indiferente, zic.
si ma consum.odata cu cafeaua ce o voi bea, maine probabil, in cafeneaua prestabilita de noi, fetele.
e frumos asa, cumva cumva, cred.

de fapt nici nu mai cred, decat ca poate maine e mai bine ca azi, si aziul de maine mai bine ca...


si sincer.

am uitat de mine. de ei. de ce faceam

si imi rog iertarea.

pentru ca in continuare voi uita, amnezica de mine.