Contraste si iluzionism

Îţi privesc buzele ca pe o ultimă carne ramasă din tine
Pe care o voi savura ca pe o ultimă speranţă.
Un tremur adânc...
Ochii tăi-lumina de la capătul tunelului meu....Edenul.
Lumini stinse....
Părul tău –fâneaţă aurie –îmi domină peştera, acum iluminată, a sufletului-
demult golită de forme în mişcare.
Mă pierd în  ochii tăi, străbătuţi de infinitul morţii.
Dansezi pe sentimentele mele transparente ca o balerină pe partitura vieţii.
Te temi...eşti la final..
O ultimă notă...
Un ultim bas...
Sunetele se estompează ...conturul se absoarbe...
Urmează prăbuşirea.
Să nu mă stingi!