cuvintele sunt pentru a umple distanta dintre noi.
le rostim ca nu cumva intre noi sa intervina vreo bula atemporala..care sa ne dea vreun sindrom de alzheimer.

intr-un cerc vicios al sentimentelor..
nu are rost sa ma explic pe mine cand nici macar nu te pot pricepe.
nu are rost sa iti zambesc. cand tot universul parca ti-ar surade

cuvintele nerostite le donez celor muti.
ei ti le vor adresa lungimilor de unda atemporale. nematerializate.
iar tu imi vei zambi. nestiind ce se ascunde in spatele lor.

pe strazi pustii ma vei tine de o margine a sufletului...ca nu cumva..imbatata de atata selenar...sa ma lovesc de chipul tau,