sindromul omului nefericit

azi dimineata se auzea la radio..asta pe la vreo 5 jumate( cand omul de rand , femei cu griji de pe azi pe maine se grabesc la fabrica) cum ca exista un nou sindrom de care toti am fi afectati.
in termeni uzuali i-am spune sindromul omului nefericit

cum cica toti am suferi de un tip de depresie benigna ce nu se raspandeste precum cancerul dar care mocneste incet


si cica asta ar fi cauza pentru care am imbatranit azi cu inca o zi

clandestin

in universul meu clandestin exista o lipsa acuta de valori normale.
cerul e verde . iarba e alba.
timpul e acru.
in calea sortii nu ma interpun.
spune da.
spune nu.
calca stramb pe langa timp si mergi mai departe.

pe sfori din picuri de ploaie ingeri urca la cer.
insetati se domolesc cu lacrimile noastre.
flamanzi de atata bine...nu il cauta in noi.
il cauta pe chipurile picilor din parc.. atat de frumosi in micimea lor.
rodul unui bine sigur si absolut, rodul etern al unei dragoste impartasite candva.

sa nu uitam de cei ce ne iubesc.
te iubesc,mamă.

de azi imi voi scoate ochii din pavaj si ii voi aseza la loc .
de azi nu voi mai iubi nu voi mai uri.
de azi vreau sa uit cum e sa simti...sentimente cu gust de martipan.
le spun adio si gara ma asteapta


vin acasa.
nu am nevoie de asta..eu nu ma mint. nu pe mine

sunt chipul unui ce am fost
sunt umbra unui ce as vrea sa fiu.
sunt ochiul unui ce as vrea sa vad.
sunt mana unui ce as vrea sa simt.
sunt buzele unui ce as vrea sa gust.

sunt parte din bucatica asta rupta de pamant. imbracata intr-o idee.

cuvintele sunt pentru a umple distanta dintre noi.
le rostim ca nu cumva intre noi sa intervina vreo bula atemporala..care sa ne dea vreun sindrom de alzheimer.

intr-un cerc vicios al sentimentelor..
nu are rost sa ma explic pe mine cand nici macar nu te pot pricepe.
nu are rost sa iti zambesc. cand tot universul parca ti-ar surade

cuvintele nerostite le donez celor muti.
ei ti le vor adresa lungimilor de unda atemporale. nematerializate.
iar tu imi vei zambi. nestiind ce se ascunde in spatele lor.

pe strazi pustii ma vei tine de o margine a sufletului...ca nu cumva..imbatata de atata selenar...sa ma lovesc de chipul tau,