duminică, 24 februarie 2013

am visat ca m-am trezit in patul meu.
ca era duminica si mama ma chema la masa.

acasa.
ca eram acasa si era bine.
si nu imi era dor de nimeni...nici de umbrele noastre pe pavajul nocturn.
m-as duce la un exchange sa imi schimb prezentul pe trecut...
si nici nu mi-ar pasa de comisioane...
m-as duce in gara sa vad oameni care pleaca. sa-i vad cum pleaca zambind.
caci undeva cineva ii asteapta.


si ca inca cineva ma va astepta si pe mine in gara
ca acasa mai sunt vreo doi trei care ma iubesc
si atunci incep sa curga
undeva de unde lacatul cedeaza..




orasul asta ma oboseste..
aici numai straini pe care am ajuns sa ii cunosc...
imi spun pe nume si imi zambesc mereu.
uneori mai schimbam si vreo doua trei vorbe in afara de strictul necesar.
uneori, dar asta inca foarte rar, mai vine cate o briza dinspre acasa...
si atunci imi spun ca inca nu am extirpat tot ce era bun in mine.


si iar luam pozele la rand.





Un comentariu:

  1. nici nu ştii cât de mult mă regăsesc pe-aici.. :( da, mon, aşa e, am părăsit oraşul acela pentru că aici străluceau luminile oraşului mai tare.. măcar în aparenţă.

    RăspundețiȘtergere